La multi ani!

 Sarbatori de iarna... Cred ca nu sunt singura care se pierde printre propriile sentimente... Linistea pe care o gasesc acum nu se compara cu nici un alt moment.
 Sa aveti parte de momente frumoase! Sa va bucurati de cei dragi sufletelor voastre! Sa nu uitati ca mai presus de orice este inima voastra, iar ea trebuie hranita cu sentimente curate, pe care trebuie sa le descoperiti si sa le dezvoltati. Zambiti! Traiti fiecare moment bun! Fercirea sta ascunsa, uneori, in lucruri simple. Gasiti-o si imbratisati-o!
 La multi ani!

Fetele bune ajung in Rai...fetele rele unde vor ele

Se zice ca fetele bune ajung in Rai, fetele rele unde vor ele. Nu sunt si nu voi fi o fata buna, nu asa buna precum...Fetele bune sunt cele care nu supara niciodata pe nimeni. Fata buna zambeste mereu - de parca nimic nu este trist sau enervant. Fata buna nu supara pe nimeni - de parca s-a nascut fara sa stie ca exista si sentimente diferite de iubire. Pe fata buna nu o deranjezi niciodata - de parca nu-i place sa doarma linistita. Fata buna se intelege cu toata lumea - de parca nu face diferenta intre prostie si inteligenta. Fata buna e mereu acolo unde e nevoie de ea - de parca ea nu ar avea alta treaba. Fata buna te primeste mereu cu bratele deschise - de parca ea nu ar simti niciodata nevoia de singuratate. Fata buna nu stie sa jignesca, sa contrazica, sa nu vrea, sa zica: n-am chef. Pe fata buna nu o enerveaza soacra, vecinii, colegii - ii tolereaza pe toti zambitoare - de parca inainte sa invete sa vorbeasca, a invatat sa tolereze. Ea stie sa gateasca, sa spele, sa faca curatenie, sa primeasca musafiri, sa faca cadouri de cununie, sa pregateasca petreceri in familie. Ea le face pe toate. Si savureaza, absurd, statul ei de fata prea-marita. Ca ea nu exista...iar ziua in care barbatul ei alege o fata rea, o socheaza..."Macar de m-ar fi lasat pentru una mai buna". Ea nu are capacitatea de a intelege ca viata e complexa, nu prin ceea ce faci ,ci prin ceea ce reusesti sa declansezi la nivel de trairi, sentimente sau emotie. Frustrarile si complexele nu pot fi acoperite perfect prin disperarea de a face totul ca la carte. Plus ca, chiar daca nu aratam, noi stim ca ea - fata cea buna - nu este atat de buna, stim ca se lupta cu nefericirea ei si se agata disperata de noi. Si atunci... Imi place sa pierd timpul fara a ma justifica, imi place sa-mi ascult instinctul, imi place sa-mi fac mici placeri, nu-mi place sa dau explicatie pentru ce simt, nu-mi place sa fac declaratii - doar pentru a se simti el bine, nu cersesc complimente(si eu vad in oglinda), nu astept sa se intample minuni. Daca-mi doresc ceva, actionez pentru a castiga, nu fac apel la destin sau la astre. Imi plac aripile mele...Destinul nu-ti ofera "fericire si implinire" la pachet promotinal. Vrei sa traiesti sau sa astepti?

"Unele dintre noi am trait asteptarea unei cereri in casatorie. Altele am facut slalom printre ele amanand pana la...cea mai potrivita
Uunele dintre noi am trait asteptarea marii iubiri.Altele am cioplit indelung la instinctul de conservare si am evitat pustiirea iubirii adanci
Unele am astepta ca cel de langa noi sa devina important.Altele am asudat cu indarjire pentru propria recunoastere
Unele traim asteptarea vacantei, ca unic moment de relaxare.Altele evadam cate putin in fiecare zi.
Unele asteptam disparitia problemelor.Altele ne extragem seva pentru urmatoarele din rezolvarea celor prezente.
Unele dintre noi traim in asteptarea unei destinatii exotice.Altele iubim oamenii si nu pretuim decorul.
Unele dintre noi traim asteptarea ca partenerul sa ne asigure ca suntem singura iubire. Altele am invatat realismul lipsei de exclusivitati sentimentale."

Mos Craciunul din viata mea

In fiecare an, inainte de Craciun, rememorez primele amintiri cu Mosul. Am un zambet larg si o fericire aparte. Ce frumos a fost primul Mos Craciun pe care l-am vazut! A batut la usa,  abia asteptam sa-i deschida cineva, stiam ca e el...imi spusese mami. A intrat, radea zgomotos, si, parca, drumul pana la pom nu se mai termina. M-a intrebat daca am fost cuminte...fusesem...apoi, i-am spus cele mai frumoase poezii pe care le stiam.Si a inceput sa dea cadourile din sacul lui imens. Adusese tot ce-mi dorisem eu! Atat de fericita am fost, incat nu m-am orpit din ras pana a plecat. Dar, totusi, de ce avea Mos Craciun ceas ca a lui Mircea :))? "Pentru ca Mosul i l-a  facut cadou"... cand era Mircea mic, ca mine:).
Urmatorul an, Mosul nu a ajuns la mine...Ninsese mult, iar noi ne petreceam sarbatorile la bunicii mei. Pana acolo ar fi fost drum lung. Nu am crezut. Si-am adormit pe fotoliu langa brad, asteptandu-l. Cand m-am trezit, Mosul venise! M-am suparat ca nu m-a trezit sa-i spun poezii, dar m-am bucurat ca-mi citise scrisoarea.
An de an, Mosul nu a uitat ca exist. Si, totusi, sunt copii, in jurul nostru, la care Mosul nu ajunge si nici nu le citeste scrisorile. E trist! Anul asta, si nu numai, tu poti fi unul din spiridusii Mosului! Sunt sigura ca fericirea unui micut, cu privire blanda si zambet sincer, este si fericirea ta...acolo, undeva...
Am creat un evenimet pe Facebook - Mos Craciunul din tine ( http://www.facebook.com/event.php?eid=145755175475064&ref=mf ) - aici gasiti amanunte.
Sau la telefon:0728.767.521
Va invit intr-o misiune cu suflet si de suflet! Impreuna, putem darui fericire unor suflete nevinovate!

Ce poate fi mai frumos decat fericerea unui copil?
Daca gasesti altceva mai frumos, nu te alatura. Daca gasesti bucurie in fericirea acestor micuti, hai cu noi!

Durere si neputinta in loc de Mos Craciun.

 Sunt sigura ca si tu, ca o mare parte dintre cei care citesc aceste randuri, ai fost atras de titlul acestei postari.  Si, probabil, te-ai gandit la ce mi s-a intamplat... Teoretic, eu sunt bine, dar simt durere si neputinta in prag de Craciun. Asa mi se intampla, aproape in fiecare an, atunci cand simt ca nu pot face atat cat mi-as dori...Prima sageata am primit-o azi. Insa, nu despre durerea si neputinta mea vreau sa scriu, ci despre durerea, mult mai mare, a unui parinte care trebuie sa-l aduca pe Mosul in viata copilului lui, dar nu poate.
 Ma cutremura gandul ca, in ajunul Craciunului, exista parinti care nu-si permit luxul de a aduce un strop de fericire copiilor lor. Mi-e groaza sa ma gandesc la ce simti, ca parinte, cand stii ca nici macar o masa imbelsugata nu o sa ai de sarbatori. Mi-e groaza sa imi inchipui cum e sa suferi de frig sau de foame.. Sunt multi care trec prin acest chin...din nefericire.
 Spuneam de sageata pe care am simtit-o astazi...Am vazut, pe un post tv, povestea dureroasa a unei micute din Dabuleni... Ochii ei, figura angelica, privirea si durerea acelui copil m-au lovit puternic. Are 3 anisori, este crescuta de bunica si tata(vedeti, va rog, reportajul). Si pentru ea Mos Craciun, aproape, nu exista. E trist. Ca ea, sunt multi ingeri...
 M-am gandit, aproape toata ziua, la cum vor fi sarbatorile astea, daca nu voi face nimic pentru cei mult mai nefericiti decat mine. Groaznice!  Reportajul nu l-am vazut singura, iar cand s-a terminat, reactiile noastre au fost aproape identice..."sa-i ducem si noi ceva". De aici, pana la a-mi propune ceva mai mult a fost doar un pas. N-am spus decat unui singur om despre ce mi-as dori, iar el mi-a imbratisat ideea. Asa ca, am prins aripi... Va rog, si pe voi, oameni cu suflet mare, sa fim Mos Craciunul lor!
 In concluzie,  in perioada urmatoare, vom face o "campanie" de strangere de fonduri, cadouri, hainute de care nu mai aveti nevoie, rechizite, alimente,etc.
 Va chem intr-o alta misiune de suflet...si stiu ca veti veni!
  In scurt timp, am sa va anunt cum vom face si unde puteti dona. Poate, vom organiza o petrece - cu acelasi scop. Daca aveti propuneri, le primesc cu drag..

http://www.youtube.com/watch?v=K4Qx5I2u7OA

Matematic...100 - 50 = 100

 M-am gandit sa ma despart de o mare parte din mine. Suna ciudat? Poate asa, pot sa fac loc pentru altcineva. De fapt, sunt sigura ca atunci cand vrei ceva in plus, trebuie sa renunti la altceva. Unii ar numi actiunea: "compromis". Eu cred ca e normalitate... "Stii ce-ti doresti?" e o intrebare, pe care am primit-o azi, la care credeam ca am raspuns . De fapt, raspunsul e acelasi, dar modul de a exterioriza ceea ce-mi doresc sau simt cred ca e defect. Ma intreb retoric, cum ar putea gandi cineva ca-ti pasa daca tu arati contrariul. Mi-e greu sa-o recunosc, dar cred ca fug de mine, de iubire si de implicare. Si-mi fac rau. Cred ca la fel se intampla cu 70% din oamenii nefericiti pe care ii intalnesc.
"In spatele fricii de a iubi este, de cele mai multe ori, teama de a nu fi parasit, dezamagit, inselat intr-o relatie in care am investit prea mult si am primit prea putin sau deloc. Multe dintre persoanele care s-au simtit dezamagite intr-o relatie considera ca asa se pot 'proteja' si aleg, pentru a nu mai suferi, sa plateasca, un pret mare, cel de a nu mai iubi sau de a nu se mai lasa iubite". sunt cuvintele unui psihoterapeut. Adevarat, dar daca ai intalnit o persoana alaturi de care iti face placere sa fii, sa comunici sau sa-i simti lipsa cand nu e, ce rost isi are frica, incertitudinea si teama de implicare? Gandeste-te cum ar fi viata ta daca aceasta persoana n-ar aparea niciodata. Poate nefericirea ta ar fi mai adanca decat frica de a iubi... Trebuie sa iti doresti cu adevarat asta. Nu-ti fie teama sa iubesti din nou, pentru ca poate fi el...sau ea!
 Fiecare miscare a lui este spectacolul tau preferat, pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, iti aduce zambetul ...nu fugii, primeste-l!

Titlul e pentru cunoscatori !:)

Pe ganduri...: Vreau sa ne auda!!!

Pe ganduri...: Vreau sa ne auda!!!: " Asta-seara, inainte de a intra in direct, am trait un sentiment ciudat...o durere, un fior ingrozitor... Am AUZIT in casca: 'MA AUZI?' si a..."

Vreau sa ne auda!!!

 Asta-seara, inainte de a intra in direct, am trait un sentiment ciudat...o durere, un fior ingrozitor... Am AUZIT in casca: "MA AUZI?" si am raspuns: da, te AUD. Si m-am gandit la cei care nu aud si nu au auzit niciodata vocea mamei lor sau o melodie care sa le faca ziua mai frumosa. Ce sentiment!!!
 Aseara, un prieten de pe Facebook m-a invitat sa ajutam patru micuti sa AUDA. N-am stat pe ganduri nicio secunda. Mi-as dori sa cred ca, toti prietenii mei vor simti la fel.
 Asa ca, va rog, rupeti-va cateva minute din timpul vostru si alaturati-va campaniei VREAU SA AUD! Faceti asta pentru patru minunatii care pot auzi cu ajutorul nostru. Nu e greu! E o suma mica, dar care poate insemna fericirea a patru copilasi.

Ce poate fi mai frumos decat fericerea unui copil?
Daca gasesti altceva mai frumos, nu te alatura. Daca gasesti bucurie in ajutorarea acestor micuti, hai cu noi!

Pe ganduri...: Viata dupa desfasurator.

Pe ganduri...: Viata dupa desfasurator.: "Te surprinzi zambind, si , uneori, nu stii de ce... Te surprinzi visand, si te intrebi daca ai curajul sa visezi... Te privesti si te placi,..."

Viata dupa desfasurator.

Te surprinzi zambind, si , uneori, nu stii de ce... Te surprinzi visand, si te intrebi daca ai curajul sa visezi... Te privesti si te placi, te placi asa cum esti tu cand zambesti, dar ti-e teama ca e trecator... Privesti omul de langa tine si te intrebi cine e, insa, defapt, iti pasa de el pentru tine. Facem calcule, ne programam, ne propunem si ne socotim, dar, intr-un final, realizam ca sentimentele nu au nevoie de noi sau de cei din jur. Ele exista si atat.
 Ma intreb, retoric, la ce e buna ratiunea? Pentru ce trebuie sa ne inchistam in niste norme, care de cele mai multe ori, sunt ale altora. Nu e mai simplu sa traiesti dupa cum iti dicteaza sufletul? Iar daca ti-a dictat prost, inseamna ca fericirea a fost scurta. Nu vreau drame! E mai simplu sa cauti fericirea in lucruri simple?

Pe ganduri...: ai timp...

Pe ganduri...: ai timp...: "Nu spune lucruri mari... Fiecare dintre noi, la un moment dat, trecem prin momente dureroase, iar atunci suntem tentati sa spunem lucruri m..."

ai timp...

Nu spune lucruri mari...

Fiecare dintre noi, la un moment dat, trecem prin momente dureroase,  iar atunci suntem tentati sa spunem lucruri mari. Dar, de curand, am aflat de la un prieten, ca lucrurile mari nu se spun la tristete. Si am ajuns la o concluzie...nu vreau sa spun lucruri mari sau importante, iar daca o voi face am sa o fac cu mine si atunci nu voi fi trista, beata sau ametita de binele efemer. Stiu doar ce iubesc...iubesc tot ceea ce ma face fericita. Si poate, de azi, voi ramane doar in situatii pe care le iubesc.

 

O frunză rătăcită adesea m- am simţit,
când vântul mă purta prin viaţă fără rost,
visam şi pe pământ căzută m- am trezit,
eram în lumea ta, crezând că am mai fost.

Sunt lacrimă şi ploaie ce timpul au scăldat,
stingând cu dor aprins un fulger de furtună,
strâng visuri tot sperând că eu am transformat
o vijelie- a vieţii în ziua cea mai bună.

                                Ai timp pentru toate, dar unele nu au nevoie de timpul tau...au timpul lor  ireversibil.

Pe ganduri...: iubire?

Pe ganduri...: iubire?: "'Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri. Abia atunci ca..."

iubire?

"Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri. Abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate."
Daca asta e definitia iubirii, iti doresti sa iubesti?

Barbatul ideal....

Sunt la Corina... Ascultam Vama Veche. Vorbim despre cat de sintetici sunt oamenii din jurul nostru. Vorbim despre perceptia celor din jur... Vorbim despre nimic, dar despre tot. Ce iti doresti de la viata? Ce simti? Dai curs sentimentelor tale? Faci compromisuri de dragul altora? Simti ca traiesti mai mult pentru ei decat pentru tine? Sunt doar cateva intrebari...
 Am realizat ca traiesc mai mult pentru cei din jurul meu. Dar eu? Traiesc ei pentru mine?
 Corina spune ca este un noroc sa intalnesti oameni care sa discute cu tine despre nimic. Eu zic la fel. Dar ce inseamna pentru mine nimic? Nimic este tot ce nu este material. Lucrurile importante pentru mine sunt acela care nu se cantaresc in grame. Emotia, tristetea, bucuria sau fericirea nu cantaresc... Ai simtit ca nu mai vrei sa fi doar un actor in viata ta? sunt sigura ca sunt multe lucruri care te fac fericit, dar nu le faci. Cred in salvarea sufletelor pierdute, simt fericirea pe care ti-o da o piesa de teatru, ma sfasie tandretea oamenilor fata de animale, fata de copii, iubesc oamenii care iubesc viata.
 Nu vreau sa pozez in boema...dar simt!

Cand ajungem sa vorbim despre barbatul ideal, noi femeile, putem emite multe teorii, insa cui ii pasa de ele. Exprimarea perfecta a barbatului ideal am gasit-o in cartea Mihaelei Radulescu si am sa reproduc cateva fraze. O fac pentru ca am gasit transcrierea gandurilor mele..
 "Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambetului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa-i ceri nimic, pentru ca iti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic, pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pt ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui este spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere nici una din partile implicate in imbratisarea vietii in doi...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta, dar daca lacrima ta se poate prelige pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit..."

Pe ganduri...: o zi neagra?! Vopseste-o!

Pe ganduri...: o zi neagra?! Vopseste-o!

o zi neagra?! Vopseste-o!

Ce poate fi mai frumos pe lume decat o zi inceputa frumos si sfarsita asisderea?! Eu cred ca, de cele mai multe ori, zilele ni-le facem frumoase sau nu. Cei care cred in destin m-ar contrazice..."o zi se desfasoara asa cum e scris". Sa vedem cum poti sa-ti faci ziua mai buna. Te trezesti trist(a), nu ai chef de nimic si iti versi nervii nejustificat pe altii, ei te accepta, dar sa nu uiti ca in ziua in care ei vor fi nervosi trebuie sa ii accepti si asta inseamna ca ti-au stricat ziua. Vorbesc de "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!". Deci, daca vrei zile frumoase nu le face altora zile negre. Eu vorbesc...:)).
 In general, oamenii au tendinta de a-si face rau. Si eu, si tu, cel putin de cateva ori in viata, ne-am vazut ca fiind cele mai nenorocite creaturi de pe pamant. Motivele? Nu ti-au iesit pasentele, la serviciu e mult de munca, iar tu esti prea lenes si atunci sefii sunt de vina, familia nu intelege ca tu vrei sa nu auzi nimic si sa nu raspunzi la intrebari, chiar daca trebuie sa-o faci...iar cand toate iti merg pe dos, inseamna ca ai avut o zi proasta. Insa, problema nu e ziua, ci tu. Tu trebuie sa stii ca, maine cand va fi mai bine, ti se va parea normalitate, chiar vei zambi. Si acum ma intreb, de ce sa suferi? oricum trece...si ideal ar fi sa nu treaca fara sa gasesti partea plina a paharului.
Tot ce este neplacut exista doar cu scopul de a simti placutul la momentul potrivit, si sa ne bucuram chiar si de momentele urate din viata noastra si sa le vedem ca pe o gluma proasta(aceea gluma care nu te distreaza, dar te distreaza prostul care credea ca e poanta secolului). Asta e!
Poti scrie aici cum vezi tu zilele negre si cum le depasesti...asta ca sa nu-ti mai faci blog :)

mirosul copilariei, ti-l amintesti?

  Postez aceste ganduri pentru ca as vrea sa stiu ce miros au amintirile tale. sunt convinsa ca anumite miresme te trimit, si pe tine, inapoi in trecut. si poate zambiti retraind momentul. Ce miros au amintirile tale?
Cred ca fiecare moment din viata noastra are un miros...imi amintesc fiecare aroma care m-a insotit la: primii fiori ai dragostei, primul mare examen, primul colectiv. nu vorbesc despre parfum, vorbesc despre mirosul amintirii. cred ca fiecare il simte atunci cand retraieste momente din trecut. eu imi amintesc cum miroseau anii de liceu, o combinatie de parfum ieftin cu praf si cerneala, apoi primul loc de munca, mirosea a plastic incins, cafea si tutun. si asa, fiecare clipa,pentru mine, isi are mirosul ei intiparit bine...
 Dar cel mai frumos miros e cel al copilariei... vi-l amintiti? copilaria mea a avut un miros pe care nu-l mai gasesc si de care imi este dureros de dor. Mi-a atat de dor de mirosul hainelor inghetate si puse pe soba bunicii, de mirosul dovleacului copt, al laptelui proaspat muls, al samponului de urzica, al gutuilor puse pe mobila, a lemnului vechi, al varului de pe pereti. mi-e dor chiar si de mirosul flocinolonului pus pe rublele din genunchi. cate arome pierdute... incerc, de multe ori, sa le regasesc, dar nimic nu mai este la fel.