Delir de vara in miez de iarna

Delirez! E delirul dulce al febrei sufletesti. Sunt intinsa pe plaja calda, adie un vant rece cu miros de flori uscate. Deasupra sunt ele, stelele, cele de care mi-ai vorbit de atatea ori, cele pe care le-ai adorat atat, in dreapta e ea, marea, cea pe care o iubesc cu patos. In stanga esti tu si ea-cea care m-a transformat in ceea ce tu iubesti timid...Te privesc pe furis, dar nu te vad...vad doar pasiunea ce te transfigureaza. Ma cutremura ceva...mi-e frig? Nu, e vibratia pe care o simt fara atingeri, fara cuvinte... Aud o melodie pe care o canta libertatea sentimentelor mele, e libertatea care ma face sa nu plec. Si...primul strop de ploaie, cea mai curata materie care m-a atins, imi curata sufletul si imi smulge firav un zambet...Ma ridici si ma pastrezi doar pentru tine, n-ai vrea sa ma imparti nici cu pamantul, iar eu traiesc plutirea in bratele tale. Si ploua! Iar noi dansam parca un ritual de purificare. Aici, in spatiul halucinant de profund, suntem doar unu. E atat de frumoasa melodia picaturilor de vara... E fantezie? E ceea ce primesti o singura data? E existenta sanatoasa a vietii in doi? E tot ceea ce nu se poate masura... esti tu - cel care poti face sa dispara stelele, iar marea sa amuteasca...