La multi ani!

 Sarbatori de iarna... Cred ca nu sunt singura care se pierde printre propriile sentimente... Linistea pe care o gasesc acum nu se compara cu nici un alt moment.
 Sa aveti parte de momente frumoase! Sa va bucurati de cei dragi sufletelor voastre! Sa nu uitati ca mai presus de orice este inima voastra, iar ea trebuie hranita cu sentimente curate, pe care trebuie sa le descoperiti si sa le dezvoltati. Zambiti! Traiti fiecare moment bun! Fercirea sta ascunsa, uneori, in lucruri simple. Gasiti-o si imbratisati-o!
 La multi ani!

Fetele bune ajung in Rai...fetele rele unde vor ele

Se zice ca fetele bune ajung in Rai, fetele rele unde vor ele. Nu sunt si nu voi fi o fata buna, nu asa buna precum...Fetele bune sunt cele care nu supara niciodata pe nimeni. Fata buna zambeste mereu - de parca nimic nu este trist sau enervant. Fata buna nu supara pe nimeni - de parca s-a nascut fara sa stie ca exista si sentimente diferite de iubire. Pe fata buna nu o deranjezi niciodata - de parca nu-i place sa doarma linistita. Fata buna se intelege cu toata lumea - de parca nu face diferenta intre prostie si inteligenta. Fata buna e mereu acolo unde e nevoie de ea - de parca ea nu ar avea alta treaba. Fata buna te primeste mereu cu bratele deschise - de parca ea nu ar simti niciodata nevoia de singuratate. Fata buna nu stie sa jignesca, sa contrazica, sa nu vrea, sa zica: n-am chef. Pe fata buna nu o enerveaza soacra, vecinii, colegii - ii tolereaza pe toti zambitoare - de parca inainte sa invete sa vorbeasca, a invatat sa tolereze. Ea stie sa gateasca, sa spele, sa faca curatenie, sa primeasca musafiri, sa faca cadouri de cununie, sa pregateasca petreceri in familie. Ea le face pe toate. Si savureaza, absurd, statul ei de fata prea-marita. Ca ea nu exista...iar ziua in care barbatul ei alege o fata rea, o socheaza..."Macar de m-ar fi lasat pentru una mai buna". Ea nu are capacitatea de a intelege ca viata e complexa, nu prin ceea ce faci ,ci prin ceea ce reusesti sa declansezi la nivel de trairi, sentimente sau emotie. Frustrarile si complexele nu pot fi acoperite perfect prin disperarea de a face totul ca la carte. Plus ca, chiar daca nu aratam, noi stim ca ea - fata cea buna - nu este atat de buna, stim ca se lupta cu nefericirea ei si se agata disperata de noi. Si atunci... Imi place sa pierd timpul fara a ma justifica, imi place sa-mi ascult instinctul, imi place sa-mi fac mici placeri, nu-mi place sa dau explicatie pentru ce simt, nu-mi place sa fac declaratii - doar pentru a se simti el bine, nu cersesc complimente(si eu vad in oglinda), nu astept sa se intample minuni. Daca-mi doresc ceva, actionez pentru a castiga, nu fac apel la destin sau la astre. Imi plac aripile mele...Destinul nu-ti ofera "fericire si implinire" la pachet promotinal. Vrei sa traiesti sau sa astepti?

"Unele dintre noi am trait asteptarea unei cereri in casatorie. Altele am facut slalom printre ele amanand pana la...cea mai potrivita
Uunele dintre noi am trait asteptarea marii iubiri.Altele am cioplit indelung la instinctul de conservare si am evitat pustiirea iubirii adanci
Unele am astepta ca cel de langa noi sa devina important.Altele am asudat cu indarjire pentru propria recunoastere
Unele traim asteptarea vacantei, ca unic moment de relaxare.Altele evadam cate putin in fiecare zi.
Unele asteptam disparitia problemelor.Altele ne extragem seva pentru urmatoarele din rezolvarea celor prezente.
Unele dintre noi traim in asteptarea unei destinatii exotice.Altele iubim oamenii si nu pretuim decorul.
Unele dintre noi traim asteptarea ca partenerul sa ne asigure ca suntem singura iubire. Altele am invatat realismul lipsei de exclusivitati sentimentale."

Mos Craciunul din viata mea

In fiecare an, inainte de Craciun, rememorez primele amintiri cu Mosul. Am un zambet larg si o fericire aparte. Ce frumos a fost primul Mos Craciun pe care l-am vazut! A batut la usa,  abia asteptam sa-i deschida cineva, stiam ca e el...imi spusese mami. A intrat, radea zgomotos, si, parca, drumul pana la pom nu se mai termina. M-a intrebat daca am fost cuminte...fusesem...apoi, i-am spus cele mai frumoase poezii pe care le stiam.Si a inceput sa dea cadourile din sacul lui imens. Adusese tot ce-mi dorisem eu! Atat de fericita am fost, incat nu m-am orpit din ras pana a plecat. Dar, totusi, de ce avea Mos Craciun ceas ca a lui Mircea :))? "Pentru ca Mosul i l-a  facut cadou"... cand era Mircea mic, ca mine:).
Urmatorul an, Mosul nu a ajuns la mine...Ninsese mult, iar noi ne petreceam sarbatorile la bunicii mei. Pana acolo ar fi fost drum lung. Nu am crezut. Si-am adormit pe fotoliu langa brad, asteptandu-l. Cand m-am trezit, Mosul venise! M-am suparat ca nu m-a trezit sa-i spun poezii, dar m-am bucurat ca-mi citise scrisoarea.
An de an, Mosul nu a uitat ca exist. Si, totusi, sunt copii, in jurul nostru, la care Mosul nu ajunge si nici nu le citeste scrisorile. E trist! Anul asta, si nu numai, tu poti fi unul din spiridusii Mosului! Sunt sigura ca fericirea unui micut, cu privire blanda si zambet sincer, este si fericirea ta...acolo, undeva...
Am creat un evenimet pe Facebook - Mos Craciunul din tine ( http://www.facebook.com/event.php?eid=145755175475064&ref=mf ) - aici gasiti amanunte.
Sau la telefon:0728.767.521
Va invit intr-o misiune cu suflet si de suflet! Impreuna, putem darui fericire unor suflete nevinovate!

Ce poate fi mai frumos decat fericerea unui copil?
Daca gasesti altceva mai frumos, nu te alatura. Daca gasesti bucurie in fericirea acestor micuti, hai cu noi!

Durere si neputinta in loc de Mos Craciun.

 Sunt sigura ca si tu, ca o mare parte dintre cei care citesc aceste randuri, ai fost atras de titlul acestei postari.  Si, probabil, te-ai gandit la ce mi s-a intamplat... Teoretic, eu sunt bine, dar simt durere si neputinta in prag de Craciun. Asa mi se intampla, aproape in fiecare an, atunci cand simt ca nu pot face atat cat mi-as dori...Prima sageata am primit-o azi. Insa, nu despre durerea si neputinta mea vreau sa scriu, ci despre durerea, mult mai mare, a unui parinte care trebuie sa-l aduca pe Mosul in viata copilului lui, dar nu poate.
 Ma cutremura gandul ca, in ajunul Craciunului, exista parinti care nu-si permit luxul de a aduce un strop de fericire copiilor lor. Mi-e groaza sa ma gandesc la ce simti, ca parinte, cand stii ca nici macar o masa imbelsugata nu o sa ai de sarbatori. Mi-e groaza sa imi inchipui cum e sa suferi de frig sau de foame.. Sunt multi care trec prin acest chin...din nefericire.
 Spuneam de sageata pe care am simtit-o astazi...Am vazut, pe un post tv, povestea dureroasa a unei micute din Dabuleni... Ochii ei, figura angelica, privirea si durerea acelui copil m-au lovit puternic. Are 3 anisori, este crescuta de bunica si tata(vedeti, va rog, reportajul). Si pentru ea Mos Craciun, aproape, nu exista. E trist. Ca ea, sunt multi ingeri...
 M-am gandit, aproape toata ziua, la cum vor fi sarbatorile astea, daca nu voi face nimic pentru cei mult mai nefericiti decat mine. Groaznice!  Reportajul nu l-am vazut singura, iar cand s-a terminat, reactiile noastre au fost aproape identice..."sa-i ducem si noi ceva". De aici, pana la a-mi propune ceva mai mult a fost doar un pas. N-am spus decat unui singur om despre ce mi-as dori, iar el mi-a imbratisat ideea. Asa ca, am prins aripi... Va rog, si pe voi, oameni cu suflet mare, sa fim Mos Craciunul lor!
 In concluzie,  in perioada urmatoare, vom face o "campanie" de strangere de fonduri, cadouri, hainute de care nu mai aveti nevoie, rechizite, alimente,etc.
 Va chem intr-o alta misiune de suflet...si stiu ca veti veni!
  In scurt timp, am sa va anunt cum vom face si unde puteti dona. Poate, vom organiza o petrece - cu acelasi scop. Daca aveti propuneri, le primesc cu drag..

http://www.youtube.com/watch?v=K4Qx5I2u7OA