Acum cateva zile
primesc un telefon de la o colega de breasala care imi spune ca studentii
craioveni fac o campanie umanitara in care se implica si Universitatea (o
rugase rectorul sa-i sustinem cu mediatizare). O campanie pentru tinerii din
centrele de plasament care vor sa urmeze o facultate. Ce frumos, mi-am zis.
Ei,asa tineri si asa implicati social, mai ca mi-a dat un zambet si ca mi-am
zis ca suntem pe calea cea buna. Ieri era ziua de lansare a evenimentului, asa
ca mi-am inceput ziua de munca cu gandul la subiect. Mi-am verificat email-ul, nu aveam niciun comunicat de la ei, cu toate ca ar fi trebuit sa-l primesc,
aflu ca nu le-au putut trimite, dar nu ma incanta scuza. Bun, pai, sa vedem!
Incep sa dau telefoane, sa aflu numarul de contact si macar cateva amanunte necesare.
Aflu ca presedintele COS nu prea raspunde la telefon si nici n-a prea trimis
comunicatele, dar ca, a avut conferinta de presa la ora 12. Ce surpriza,
uitasera sa ne anunte si pe noi, presa. Am zis, ei lasa ca scot eu subiectul.
Dau de Alin Stoica, cel care e presedintele consiliului organizatiilor
studentesti, il rog sa-mi trimita un email cu amanunte despre campanie, imi
promite ca-l voi avea curand. Astept, astept, nimic, sun inca o data, alta
promisiune. Astept, nimic. Sun iar, cam
nervoasa ce-i drept, primesc promisiunea ca ma va suna o domnisoara care ar fi
trebuit sa-mi trimita si comunicatul, dar iar astept. Sun din nou , Alin stoica
imi precizeaza ca el este voluntar , in sensul ca… nu este platit pt campania
asta, i-am precizat si eu ca-i ajut gratis.Bun, revenim la domnisoara Roxana,
care ce-i drept ma suna, imi spune ca nu mi poate da comunicatul, dar imi poate
da informatii prin telefon.In lipsa de ceva mai bun, ma apuc sa scriu, dar nu
prea avea nici ea multe informatii, o rog sa-mi dea conturile pe care sa le dau
pe post, dar nu le avea. Mi le trimite intr-un sfarsit prin sms. Stabilesc sa
vina ca invitata in jurnal, sperand ca va sensibiliza poporul. A venit cu 2
minute intarziere(asa am intrat in direct la si 2 minute). N-a avut prea mare
lucru de spus, unde mai pun ca nu prea stia ce vor exact. De 4-5 ori mi-a venit
sa renunt la subiect, dar m-a gandit ca initiativa este laudabila, ca la capatul
ei, niste tineri isi pot implini visul de a urma o facultate, dar... Cam asta
ar fi introducerea la ceea ce mi-a stricat ziua de ieri. Si nu ma gandesc la
joaca asta de a v-ati ascunselea, ci la impertinenta cu care niste tineri, de
viitor ar zice unii, percep o miscare de suflet… As fi vrut sa vad niste studenti
implicati sufleteste, care au un scop bine detrminat, care stiu pe cine vor sa
ajute, care i-au cunoscut pe copiii institutionalizati pe care incearca sa-i
ajute cu o bursa de studii, care sa se fi gandit la toate directiile unei
astfel de actiuni, dar am gasit doar niste tineri amortiti, bagati intr-o
activitate despre care n-au habar si care n-au aflat inca ce inseamna responsabilitatea
si implicarea sociala. De aceea, ii plac pe toti cei care stiu ca ajutorul pe
care il dau semenilor este ajutorul pe care si-l dau lor. Insa, sper ca intr-o
zi vor face o actiune de suflet pe care
o vor si gandi inainte de a aparea la tv(e frumos sa te caute televiziunea, e
frumos sa te simti important, dar e greu sa contezi si sa ai si o a doua
aparitie). Oricum, voi urmari parcursul campaniei si ma voi alatura cand ea va
prinde viata, daca se va intampla …
PS: Si totusi, asa nu
mergem inainte si nici pe directia cea buna…:(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu