marți, 12 octombrie 2010
Pe ganduri...: ai timp...
Pe ganduri...: ai timp...: "Nu spune lucruri mari... Fiecare dintre noi, la un moment dat, trecem prin momente dureroase, iar atunci suntem tentati sa spunem lucruri m..."
ai timp...
Nu spune lucruri mari...
Fiecare dintre noi, la un moment dat, trecem prin momente dureroase, iar atunci suntem tentati sa spunem lucruri mari. Dar, de curand, am aflat de la un prieten, ca lucrurile mari nu se spun la tristete. Si am ajuns la o concluzie...nu vreau sa spun lucruri mari sau importante, iar daca o voi face am sa o fac cu mine si atunci nu voi fi trista, beata sau ametita de binele efemer. Stiu doar ce iubesc...iubesc tot ceea ce ma face fericita. Si poate, de azi, voi ramane doar in situatii pe care le iubesc.
O frunză rătăcită adesea m- am simţit,
când vântul mă purta prin viaţă fără rost,
visam şi pe pământ căzută m- am trezit,
eram în lumea ta, crezând că am mai fost.
Sunt lacrimă şi ploaie ce timpul au scăldat,
stingând cu dor aprins un fulger de furtună,
strâng visuri tot sperând că eu am transformat
o vijelie- a vieţii în ziua cea mai bună.
Ai timp pentru toate, dar unele nu au nevoie de timpul tau...au timpul lor ireversibil.
marți, 5 octombrie 2010
Pe ganduri...: iubire?
Pe ganduri...: iubire?: "'Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri. Abia atunci ca..."
iubire?
"Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri. Abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate."
Daca asta e definitia iubirii, iti doresti sa iubesti?
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate."
Daca asta e definitia iubirii, iti doresti sa iubesti?
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Barbatul ideal....
Sunt la Corina... Ascultam Vama Veche. Vorbim despre cat de sintetici sunt oamenii din jurul nostru. Vorbim despre perceptia celor din jur... Vorbim despre nimic, dar despre tot. Ce iti doresti de la viata? Ce simti? Dai curs sentimentelor tale? Faci compromisuri de dragul altora? Simti ca traiesti mai mult pentru ei decat pentru tine? Sunt doar cateva intrebari...
Am realizat ca traiesc mai mult pentru cei din jurul meu. Dar eu? Traiesc ei pentru mine?
Corina spune ca este un noroc sa intalnesti oameni care sa discute cu tine despre nimic. Eu zic la fel. Dar ce inseamna pentru mine nimic? Nimic este tot ce nu este material. Lucrurile importante pentru mine sunt acela care nu se cantaresc in grame. Emotia, tristetea, bucuria sau fericirea nu cantaresc... Ai simtit ca nu mai vrei sa fi doar un actor in viata ta? sunt sigura ca sunt multe lucruri care te fac fericit, dar nu le faci. Cred in salvarea sufletelor pierdute, simt fericirea pe care ti-o da o piesa de teatru, ma sfasie tandretea oamenilor fata de animale, fata de copii, iubesc oamenii care iubesc viata.
Nu vreau sa pozez in boema...dar simt!
Cand ajungem sa vorbim despre barbatul ideal, noi femeile, putem emite multe teorii, insa cui ii pasa de ele. Exprimarea perfecta a barbatului ideal am gasit-o in cartea Mihaelei Radulescu si am sa reproduc cateva fraze. O fac pentru ca am gasit transcrierea gandurilor mele..
"Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambetului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa-i ceri nimic, pentru ca iti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic, pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pt ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui este spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere nici una din partile implicate in imbratisarea vietii in doi...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta, dar daca lacrima ta se poate prelige pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit..."
Am realizat ca traiesc mai mult pentru cei din jurul meu. Dar eu? Traiesc ei pentru mine?
Corina spune ca este un noroc sa intalnesti oameni care sa discute cu tine despre nimic. Eu zic la fel. Dar ce inseamna pentru mine nimic? Nimic este tot ce nu este material. Lucrurile importante pentru mine sunt acela care nu se cantaresc in grame. Emotia, tristetea, bucuria sau fericirea nu cantaresc... Ai simtit ca nu mai vrei sa fi doar un actor in viata ta? sunt sigura ca sunt multe lucruri care te fac fericit, dar nu le faci. Cred in salvarea sufletelor pierdute, simt fericirea pe care ti-o da o piesa de teatru, ma sfasie tandretea oamenilor fata de animale, fata de copii, iubesc oamenii care iubesc viata.
Nu vreau sa pozez in boema...dar simt!
Cand ajungem sa vorbim despre barbatul ideal, noi femeile, putem emite multe teorii, insa cui ii pasa de ele. Exprimarea perfecta a barbatului ideal am gasit-o in cartea Mihaelei Radulescu si am sa reproduc cateva fraze. O fac pentru ca am gasit transcrierea gandurilor mele..
"Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambetului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa-i ceri nimic, pentru ca iti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic, pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pt ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.
Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragostit si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui este spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.
Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere nici una din partile implicate in imbratisarea vietii in doi...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie, din dorinta, ba chiar din neputinta, dar daca lacrima ta se poate prelige pe obrazul lui, inseamna ca el este, negresit..."
miercuri, 15 septembrie 2010
marți, 14 septembrie 2010
o zi neagra?! Vopseste-o!
Ce poate fi mai frumos pe lume decat o zi inceputa frumos si sfarsita asisderea?! Eu cred ca, de cele mai multe ori, zilele ni-le facem frumoase sau nu. Cei care cred in destin m-ar contrazice..."o zi se desfasoara asa cum e scris". Sa vedem cum poti sa-ti faci ziua mai buna. Te trezesti trist(a), nu ai chef de nimic si iti versi nervii nejustificat pe altii, ei te accepta, dar sa nu uiti ca in ziua in care ei vor fi nervosi trebuie sa ii accepti si asta inseamna ca ti-au stricat ziua. Vorbesc de "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!". Deci, daca vrei zile frumoase nu le face altora zile negre. Eu vorbesc...:)).
In general, oamenii au tendinta de a-si face rau. Si eu, si tu, cel putin de cateva ori in viata, ne-am vazut ca fiind cele mai nenorocite creaturi de pe pamant. Motivele? Nu ti-au iesit pasentele, la serviciu e mult de munca, iar tu esti prea lenes si atunci sefii sunt de vina, familia nu intelege ca tu vrei sa nu auzi nimic si sa nu raspunzi la intrebari, chiar daca trebuie sa-o faci...iar cand toate iti merg pe dos, inseamna ca ai avut o zi proasta. Insa, problema nu e ziua, ci tu. Tu trebuie sa stii ca, maine cand va fi mai bine, ti se va parea normalitate, chiar vei zambi. Si acum ma intreb, de ce sa suferi? oricum trece...si ideal ar fi sa nu treaca fara sa gasesti partea plina a paharului.
Tot ce este neplacut exista doar cu scopul de a simti placutul la momentul potrivit, si sa ne bucuram chiar si de momentele urate din viata noastra si sa le vedem ca pe o gluma proasta(aceea gluma care nu te distreaza, dar te distreaza prostul care credea ca e poanta secolului). Asta e!
Poti scrie aici cum vezi tu zilele negre si cum le depasesti...asta ca sa nu-ti mai faci blog :)
In general, oamenii au tendinta de a-si face rau. Si eu, si tu, cel putin de cateva ori in viata, ne-am vazut ca fiind cele mai nenorocite creaturi de pe pamant. Motivele? Nu ti-au iesit pasentele, la serviciu e mult de munca, iar tu esti prea lenes si atunci sefii sunt de vina, familia nu intelege ca tu vrei sa nu auzi nimic si sa nu raspunzi la intrebari, chiar daca trebuie sa-o faci...iar cand toate iti merg pe dos, inseamna ca ai avut o zi proasta. Insa, problema nu e ziua, ci tu. Tu trebuie sa stii ca, maine cand va fi mai bine, ti se va parea normalitate, chiar vei zambi. Si acum ma intreb, de ce sa suferi? oricum trece...si ideal ar fi sa nu treaca fara sa gasesti partea plina a paharului.
Tot ce este neplacut exista doar cu scopul de a simti placutul la momentul potrivit, si sa ne bucuram chiar si de momentele urate din viata noastra si sa le vedem ca pe o gluma proasta(aceea gluma care nu te distreaza, dar te distreaza prostul care credea ca e poanta secolului). Asta e!
Poti scrie aici cum vezi tu zilele negre si cum le depasesti...asta ca sa nu-ti mai faci blog :)
sâmbătă, 11 septembrie 2010
mirosul copilariei, ti-l amintesti?
Postez aceste ganduri pentru ca as vrea sa stiu ce miros au amintirile tale. sunt convinsa ca anumite miresme te trimit, si pe tine, inapoi in trecut. si poate zambiti retraind momentul. Ce miros au amintirile tale?
Cred ca fiecare moment din viata noastra are un miros...imi amintesc fiecare aroma care m-a insotit la: primii fiori ai dragostei, primul mare examen, primul colectiv. nu vorbesc despre parfum, vorbesc despre mirosul amintirii. cred ca fiecare il simte atunci cand retraieste momente din trecut. eu imi amintesc cum miroseau anii de liceu, o combinatie de parfum ieftin cu praf si cerneala, apoi primul loc de munca, mirosea a plastic incins, cafea si tutun. si asa, fiecare clipa,pentru mine, isi are mirosul ei intiparit bine...
Dar cel mai frumos miros e cel al copilariei... vi-l amintiti? copilaria mea a avut un miros pe care nu-l mai gasesc si de care imi este dureros de dor. Mi-a atat de dor de mirosul hainelor inghetate si puse pe soba bunicii, de mirosul dovleacului copt, al laptelui proaspat muls, al samponului de urzica, al gutuilor puse pe mobila, a lemnului vechi, al varului de pe pereti. mi-e dor chiar si de mirosul flocinolonului pus pe rublele din genunchi. cate arome pierdute... incerc, de multe ori, sa le regasesc, dar nimic nu mai este la fel.
Cred ca fiecare moment din viata noastra are un miros...imi amintesc fiecare aroma care m-a insotit la: primii fiori ai dragostei, primul mare examen, primul colectiv. nu vorbesc despre parfum, vorbesc despre mirosul amintirii. cred ca fiecare il simte atunci cand retraieste momente din trecut. eu imi amintesc cum miroseau anii de liceu, o combinatie de parfum ieftin cu praf si cerneala, apoi primul loc de munca, mirosea a plastic incins, cafea si tutun. si asa, fiecare clipa,pentru mine, isi are mirosul ei intiparit bine...
Dar cel mai frumos miros e cel al copilariei... vi-l amintiti? copilaria mea a avut un miros pe care nu-l mai gasesc si de care imi este dureros de dor. Mi-a atat de dor de mirosul hainelor inghetate si puse pe soba bunicii, de mirosul dovleacului copt, al laptelui proaspat muls, al samponului de urzica, al gutuilor puse pe mobila, a lemnului vechi, al varului de pe pereti. mi-e dor chiar si de mirosul flocinolonului pus pe rublele din genunchi. cate arome pierdute... incerc, de multe ori, sa le regasesc, dar nimic nu mai este la fel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)