Sa te iubesc azi, nu vreau!

Sa te iubesc astazi, nu vreau. Pentru ca nu detin o iubirea atat de usoara. Pentru ca n-am energia necesara care ar trebui folosita pentru a face nimic.
Ma scoate din sarite superficialitatea cu care va tratati viata, profesia, iubirea sau placerile.
 E drept, excusivitatea sentimentelor e strict o himera a celor care nu pot sau nu vor mai mult decat vad la cei din apropiere. Din nefericire, de cele mai multe ori oamenii valorosii nu umbla nestingheriti in jurul nostru, iar daca o fac sunt clar sub acoperire. Asa ca, daca scopurile vietii tale au la baza exemple din jurul tau, trebuie sa afli ca fericirea ta e unica si nu are reteta, iar tu ar trebui sa-ti pregatesti mentalul in a-ti arata cat de departe e fericirea ta.
Concret, ce iti doresti? Ce crezi tu ca e fericirea? Crezi ca este ceea ce ai citit in carti, in stele, in viata celorlati? La naiba cu minciunile! Cata implinire! O strigi din avion, de pe Marte, pe Facebook, din plamani, din inima si alte organe. Iti place sa te minti!
Iubesti? Ai da foc masinii la care ai visat pentru iubire? Iti spun eu, nu, si atunci iti zici: ce treaba are una cu alta... Atata timp cat iti vine uneori sa fugi, ce rost are sa o numesti iubire? M-am saturat de confuzii...doua, trei momente si o mie de cuvinte pot fi un start, nu o iubire, urmat de cateva trairi si fiori, ca, apoi mult mai tarziu, cand tu esti tu si  tot ce ai ii dedici cu nesat, sa simti ca ai gasit calea spre profunzimea sufletului tau.
Oamenii se schimba? Ce schimbare, nimeni nu se schimba, dar toti invata mecanic rolul care place...la public. Ipocrizia exista, dar unii fac exces. Nu e greu sa spui nu, nu e anormal sa nu-ti placa, sa nu vrei, sa n-ai chef, sa nu-ti pese, insa e groaznic sa te chinui pentru a primi iubire, apreciere sau atentie.
De ce insir cuvinte? Pentru ca ma frustreaza usurinta cu care vorbiti despre iubire, relatii, fericire,suflete pereche, impliniri, realizari etc. Ma frustreaza incapacitatea mea de a vedea minunatii. Ma ingretoseaza lipsa de intimitate din viata voastra. M-am saturat sa vad ca nu intelegeti nimic si m-am saturat sa nu ma pot gandi la voi din cauza( sau poate datorita) ca va puneti pe Facebook cafeau de dimineata, sughitul de pranz si dusul de seara. Vreau sa imi vina sa te sun si sa aflu ce faci, dar n-are rost, stiu deja...

Si, in final...
E impertinent sa iti doresti imperii inainte de a intelege ca ele se fac din caramizi mici, mici, mici pe care nu le vezi in drumul tau.