Progenituri jegoase, nu va este scârbă să vă dați părul ăla cu gel?

 Este  timp de când nu am scris, nu v-am scris. Am fost în vacanță, o vacanță frumoasa în care m-am regăsit, m-am adaptat la noua viață și am plecat pe drumuri noi. Despre ce am găsit aici am să scriu curând, acum sunt prea mâhnită, prea tristă.
 

 
 De ceva timp mă chinuie îngrozitor drama fetei din Văleni, știu că și pe voi... Citesc continuu valuri de comentarii și articole despre cele 7 progenituri scârboase, care sunt cumva scuzați de niște imbelici la fel de imputiti sufletește ca și ei. Ce n-ați înțeles voi este că aveți sufletele alea în putrefacție și emanați un miros scârbos de creier alterat. Mi-e scârbă de cei șapte cum îmi este și de cei care au îndrăznit să gândească că acea tânără de 18 ani și-a cerut drama. Mă terifiază mentalitatea de popor bolnav psihic. V-aș compara cu cele mai îngrozitoare existențe, dar parcă nimic nu mă face să exprim ceea ce meritați.
 
 
 Băi, infecților, știți care este norocul vostru? Că v-ați născut în România. Într-o altă țară, cu oameni sănătoși la cap, violatorii și pedofilii sunt linșați, iar instituțiile statului se chinuie cu scârbă să îi protejeze de furia mulțimii, în timp ce voi primiți caracterizări bune de la dobitocii din jurul vostru.
 
 
 Am să vă povestesc de ce ajung să fiu fericită că am plecat, am fugit, spuneți cum vreți.
 
 
 Ne mutasem recent într-o zonă extrem de frumoasă a Dublinului, una turistică, pe malul mării. Dun Laoghaire este un loc frumos, liniștit, cu oameni drăguți și civilizați. Într-una din zile, în timp ce mă pregăteam să ies la o plimbare, aud soneria, era un sunat obsesiv, ies pe hol și văd cum cineva bătea cu putere în ușă de la intrare în clădire, dau să ies, dar nu apuc, un individ da buzna și trece violent de lângă mine, se oprește la ușă vecinului și începe să o lovească cu pumni și picioarele în timp ce înjura și țipa cât îl țineau puterile. Inițial, m-am gândit că el și vecinul meu au ceva conturi neîncheiate, însă oricum nu era normal să se manifeste așa într-un spațiu public. L-am rugat să iasă afară, atunci omul a încercat să îmi spună care e treabă, nu înțelegeam nimic, vorbea o engleză-irlandeză cu un accent care nu făcea deloc casă bună cu urletele. După ce l-am mai calmat, a început să îmi povestească iar, probabil văzându-mi față sceptică, m-a rugat să merg cu el până la chioșcul de ziare unde mi-a arăta un articol de o pagină care îl avea protagonist pe vecinul meu. Omul drăguț pe care îl salutăm dimineața era un pedofil, ieșit din închisoare și reintegrat de către instituțiile guvernamentale. Am rămas mută! Bărbatul, care cu puțin timp înainte mă speriase crunt, îmi spunea că dacă poliția nu îl ridică din zonă, ei îl vor linșa public, că nu pot să accepte ca o astfel de bestie să locuiască în apropierea copiilor. L-am intrebat pe omul cu scandalul dacă el are copii, iar el mi-a zis că nu, dar că asta nu contează... În două zile, poliția l-a luat pe vecin, în tot acest timp grupuri de bărbați au pândit casa, respectivul nu și-a putut muta lucrurile decât cu ajutorul forțelor de ordine.
 
 Azi dimineață, la radio se discuta un caz similar, întâmplat în acest weekend, când un altul a fost recunoscut și bătut, în fața secției de poliție, de către cetățeni furioși, asta după ce violatorul fusese mutat dintr-o altă zonă exact din același motiv.

 Asta e diferența între noi și alte țări civilizate, una de implicare socială, de empatizare și suport pentru cei vulnerabili
 
Amanunte aveti aici:

http://www.independent.ie/irish-news/convicted-rapist-beaten-and-chased-out-of-dublin-suburb-by-furious-mob-31279930.html

 Nu încurajez violența sau crima, dar parcă făcând comparația, mă doare să văd cum o parte a poporului meu nu simte pic de milă pentru biata fată. Ce spune asta despre noi? Cum este posibil să fie în libertate, să doarmă în patul lor, să vină zâmbind la judecată, le-aș șterge zâmbetele ălea împuțite de pe fețe prin metode care ar merge perfect cu sare. E strigător la cer! Iar mai dureros este că nu sunt decat 7, ci sute...asemenea lor sunt toți cei care îi găsesc nevinovați.
 
 Sunt neputincioasa, știu că și voi, dar poate împreună putem să îi transmitem un mesaj tinerei care trăiește tot acest coșmar. Eu aș strânge-o în brațe și i-aș spune că este puternică,  apreciez cum își găsește tăria de a lupta și e luptă dublă.
 
 Noi, oameni care avem suflete acolo unde alții au stricăciuni, știm că nu ești vinovată, știm că meriți să ți se facă dreptate, știm că vei primi sentimentele și empatia noastră, iar într-o zi vei fi bine, ai să vezi!