Am 30 de ani?

Daca l-as fi ascultat pe Balzac, 30 de ani m-ar fi prins trista, debusolata si singura. Fara suparare...ori eu nu simt varsta biologica, ori noi am invatat sa savuram trecerea anilor.

Poate, candva, de a lungul acestor ani, m-am temut de cum ma vor gasi cele 3 decenii. E adevarat, la 20 de ani imi inchipuiam totul altfel, ma vedeam in alte locuri, inconjurata de alti oameni, insa timpul ne trimite mereu spre ceea ce cautam sa fim, iar eu, astazi, sunt exact ce am cautat sa fiu. 

In toti ani care au trecut, am invatat. Am invatat cum sa iubesc, cum sa urasc, unde sa ma pozitionez, cum sa savurez fericirea, unde sa-mi  gasesc linistea si ce sa arunc din bagajul emotional.
N-am fost perfecta nicicand, nici nu cred ca am sa fiu...Am invatat ca perfectiunea este ca o durere de cap in forma continua, am invatat ca este mai sanatos sa te inconjori de imperfectiuni frumoase decat de false forme fara cusur.
 Am invatat in anii astia puterea refuzului, pretuirea de sine si dezinteresul fata de parerile neavizate. Am fost mereu un aspru judecator al vietii mele, am ales rational, dar si dureros de sentimental. Am plans, am ras, m-am urat si m-am ridicat in slavi, iar din tot caruselul asta emotional am invatat sa fiu eu.

Cu 10 ani in urma nu ma gandeam decat la ce am de facut, astazi, fug cu disperare de banal si pretuiesc mai mult drumul decat destinatia.
 In anii astia am descoperit sute de portrete, unele frumoase, altele ingrozitoare. Cel mai mult m-au conturat uratii, de la ei am invat durerea, suferinta si mizeria. Lor le multumesc, daca nu ii intalneam  poate ca as fi fost fragila si instabila, fara ei poate ca n-as fi avut acelasi contur.
Mi-au trebuit ani ca sa invat sa aleg, este ca la supermarket, testezi produse, pana alegi ce ti se potriveste.
Am invatat tarziu ce inseamna o imbratisare, dar, azi, ii cunosc si puterea(Panse, ai facut treaba buna!).
 La 30 stiu ce minunata e iubirea aia ca-n clasele primare, fara prea multe calcule si fara intrebari, doar cu trairi, atat de frumoase incat le pot vedea in oglinda. All-in!
Astazi, n-as da nici o luna inapoi, caci fiecare zi inseamna o piesa din mine.

Daca o femeie infloreste la 30 de ani este pentru ca pana aici strange formulele magice

La 20 de ani eram o rasfatata,  nu-mi placea mai nimic, atat de putine lucruri ma incantau, dar radeam mult si cu pofta. 

La 25 de ani se intamplau atatea intr-un timp scurt, imi dadusem sensurile vietii peste cap, nu ma intelegeam si ma gandeam serios ca ar trebui sa ma linistesc, sa intru si eu in randul lumii, dar a tinut putin...

La 30, am sa va povestesc la anu, ca doar ce am intrat in ei...